PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

paraponisíre s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PARAPONISÍ mă ~ésc intranz. înv. fam. A-și manifesta nemulțumirea față de acțiunile sau vorbele cuiva (printr-o atitudine rezervată sau ostilă); a se supăra; a se mânia. /<ngr. paraponisome
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paraponisí, paraponisésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se supăra. 2. a se plânge (de cineva), a-și exprima nemulțumirea (față de cineva). 3. a dușmăni, a purta pică cuiva.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

paraponisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paraponisésc, imperf. 3 sg. paraponiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. paraponiseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink