PARÁPON s. n. (Înv., reg. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARÁPON n. înv. fam. Dispoziție rea; indispoziție; supărare. /<ngr. paráponon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAPÓN s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, nemulțumire, neplăcere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, supărare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parapón (-oáne), s. n. – Supărare, ceartă, motiv de discordie. – Mr. parapun. Ngr. παράπονον (Cihac, II, 683; Gáldi 220). – Der. paraponisi, vb. refl. (a se plînge, a se supăra), din ngr. παραπονῶ, aorist παραπόνησα (Graur, BL, IV, 107).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

parápon s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink