PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAPÉT ~e n. 1) Element de construcție în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (o terasă, o scară, o șosea etc.); balustradă. 2) mil. Întăritură de pământ din fața unei redute sau a unei tranșee, cu destinația de a proteja combatanții de focul inamicului. /<fr. parapet, germ. Parapett
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAPÉT s.n. 1. Perete scund (pentru sprijinire) ridicat la marginea unei punți, a unui pod etc. pentru a împiedica căderea lucrurilor, a oamenilor etc. ♦ Flancurile vasului deasupra punții. 2. Întăritură (de pamânt, de zid) care protejează pe apărătorii unei fortificații. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. parapet, germ. Parapett, it. parapetto – păzește pieptul].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAPÉT s. n. 1. perete scund la marginea unei punți, a unui pod etc. pentru a împiedica căderea lucrurilor, a oamenilor. 2. prelungire a bordajului deasupra punții la nave și la unele ambarcații. 3. întăritură (de pământ, de zid) care protejează pe apărătorii unei fortificații. (< fr. parapet, germ. Parapett)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAPÉT s. v. balustradă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parapét (parapéte), s. n. – Balustradă, parmaclîc. It. parapetto, prin intermediul ngr. παρεπέτο, cf. fr. parapet. – Der. parapeta, vb. refl. (a se întări).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

parapét s. n., pl. parapéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink