PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARAMÉTRU ~i m. 1) Mărime ale cărei valori servesc pentru a distinge elementele unei mulțimi. 2) Mărime (constantă) care caracterizează anumite proprietăți ale unui obiect. ~ii unui reactor. /<fr. parametre
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARAMÉTRU s.m. 1. (Mat.) Cantitate nedeterminată care intră în ecuația unei curbe sau a unei suprafețe și care permite prin varierea ei să se obțină toate varietățile unei familii de curbe sau de suprafețe. ♦ (Fiz.) Orice mărime care poate defini starea unui sistem de corpuri (timp, presiune, volum etc.). 2. (Fig.) Criteriu de comportare strict determinat. [< fr. paramètre, cf. gr. para – lângă, metron – măsură].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARAMÉTRU s. m. 1. (mat.) literă într-o expresie sau ecuație care, considerată în calcule, constantă, poate lua diferite valori. 2. mărime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristică constructivă sau funcțională. ♦ ~ economic = unitate de măsură a aspectelor cantitative și calitative ale proceselor și fenomenelor economice. 3. (stat.) mărime măsurabilă care permite prezentarea mai simplă a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic. ◊ (inform.) simbol care desemnează datele preluate de către o procedură. 4. element constant într-un calcul, într-o operație intelectuală. (< fr. paramètre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARAMÉTRU s. (TEHN.) caracteristică. (Mașină cu unii ~i funcționali superiori.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
paramétru s. m. (sil. -tru), art. paramétrul; pl. paramétri, art. paramétrii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parametru (‹ gr. παραμετρέω „a măsura, a compara”), mărime proprie fiecăruia dintre elementele de bază ale muzicii (înălțime*, intensitate*, durată*, timbru*, atac*), care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestui element. Prin substituirea termenilor, p. a devenit sin. cu element muzical. Dacă elementul se constituia, ontologic, ca parte a unui întreg – sunetul* muzical -, p. reprezintă din contră o unitate autonomă, integrabilă într-un tot structural sau manevrabilă fără discriminare sau ierarhizare (de ex. prin serializare – v. serie; serialism). În plus, distincția ce se făcea între mărimea fiz. a înălțimii (1) și proprietatea muzicală a înălțimii (2) – și tot astfel în cazul intensității (1) și al intensității (2) etc. – dispare în noțiunea de p., proprietățile sunetului fiind exprimate astfel direct și cumulativ prin mărimile corespunzătoare: înălțimea prin Hz, intensitate prin dB, durata prin sec, ceea ce convine în primul rând muzicii electronice*, dar și oricărei alte muzici în care respectivii p. nu depind de un sistem (II) imanent, predeterminat*, de tip tradițional (mod*, tonalitate (1), formulă (1) sau mod (III) ritmic etc.), ci numai de sistem – serial, numeric, geometric, suprasemantic etc. – determinat, imaginat de compozitor. Termenul cunoaște însă și o răspândire în afara acestei zone de gândire muzicală, datorită caracterului său sintetic, de pildă în cadrul operațiilor analitice aplicate laturii structurale a muzicii.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink