PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARALELIZÁRE s.f. Acțiunea de a paraleliza. [< paraleliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

paralelizáre s. f., g.-d. art. paralelizării; pl. paralelizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PARALELIZÁ ~éz tranz. (obiecte sau părți ale lor) A așeza paralel. /<fr. paralléliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARALELIZÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A așeza, a dispune paralel. 2. A face o comparație între două sau mai multe fenomene în desfășurare. [< paralel + -iza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARALELIZÁ vb. tr. 1. a dispune paralel. 2. a face o comparație între două sau mai multe fenomene în desfășurare. (< fr. paralléliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

paralelizá vb., ind. prez. 1 sg. paralelizéz, 3 sg. și pl. paralelizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink