PARALALÍE, paralalii, s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. – Din fr. paralalie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARALALÍE ~i f. med. Stare patologică constând în tulburarea vorbirii, care se manifestă prin dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. /<fr. paralalie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARALALÍE s.f. Tulburare a vorbirii, constând în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. [Gen. -iei. / < fr. paralalie, cf. gr. para – lângă, lalein – a vorbi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARALALÍE s. f. tulburare a vorbirii constând în folosirea greșită a cuvintelor sau a silabelor. (< fr. paralalie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

paralalíe s. f., art. paralalía, g.-d. art. paralalíei; pl. paralalíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink