PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAGÓGĂ s.f. Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt; epiteză (2). [< fr., gr. paragoge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAGÓGĂ s. f. adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt; epiteză (2). (< fr. paragoge)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAGÓGĂ s. (FON.) epiteză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paragógă s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink