PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARADOXÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de domeniul paradoxurilor; care constituie un paradox. Raționamente ~e. /<fr. paradoxal
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARADOXÁL, -Ă adj. Care ține de paradox; de neînțeles; ciudat. [Cf. fr. paradoxal].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARADOXÁL, -Ă adj. care conține sau constituie un paradox; de neînțeles; lipsit de sens. (< fr. paradoxal)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARADOXÁL adj. v. neobișnuit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. sg. paradoxálă, pl. paradoxále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARADOXÁL, -Ă (‹ fr.) adj. Care ține de paradox (1); de neînțeles; p. ext. ciudat, straniu, bizar; absurd. ◊ Somn p. (fază paradoxală) = fază a somnului în care are loc o intensă activitate cerebrală (evidențiată în electroencefalograme prin unde rapide, asemănătoare celor din stare de veghe). ♦ (În logica enunțiativă) Un lucru argumentat aparent corect care duce la o concluzie contradictorie.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink