PAPÁIA s. f. Numele unei plante tropicale din care se extrage papaina (Carika papaya). – Din it. papaia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAPÁIA s.m. (Bot.) Arbore fructifer din America tropicală, din care se extrage papaina. [Pron. -pa-ia. / < it. papaia < cuv. caraib].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAPÁIA s. m. arbore fructifer din America tropicală, India și Africa, cu fructe comestibile asemănătoare pepenelui galben, din al cărui latex se extrage papaina. ◊ fructul însuși. (< it. papaia, sp. papaya)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
!papáia s. f., g.-d. art. papáiei; pl. papáia
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
liastancu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
papáia s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
papáia s.f. (cuv. amerind.) ◊ „Suculentul fruct papaia, originar din Malayezia și răspândit în India, Antile și Africa, a produs o adevărată senzație într-un spital din Anglia.” Sc. 30 IX 77 p. 5; v. și juice (cf. it. papaia, fr. papaye; LI; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept și înalt, cu o coroană în formă de evantai și frunze adânc palmate (Carica papaya), având formă de pară mare, de culoare gălbuie, cu pulpa roz-oranj, cărnoasă, suculentă, cu multe semințe de culoare neagră la miljloc (bacă). Se consumă ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce când este coaptă.
Sursa: DGE
(2003)
|
Adăugată de
gal
| Semnalează o greșeală
| Permalink