PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTAGRUÉLIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre pofta de mâncare) Care este foarte mare și nestăpânită (ca cea a lui Pantagruel). 2) (despre ospețe) Care este foarte copios; îmbelșugat. [Sil. -gru-e-] /<fr. pantagruélique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTAGRUÉLIC, -Ă adj. (Liv.) Lacom, mâncăcios, nesătul; (p. ext.) îmbelșugat, încărcat. [Pron. -gru-e-. / < fr. pantagruélique, cf. Pantagruel – gigant, fiul lui Gargantua, erou creat de Rabelais].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTAGRUÉLIC, -Ă adj. demn de Pantagruel; lacom, mâncăcios, nesătul; (p. ext.) îmbelșugat. (< fr. pantagruélique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTAGRUÉLIC adj. (livr.) sardanapalesc, sardanapalic. (Ospăț ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTAGRUÉLIC adj. v. colosal, extraordinar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pantagruélic adj. m. (sil. -gru-e-), pl. pantagruélici; f. sg. pantagruélică, pl. pantagruélice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink