PANICÁ vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

panicá vb., ind. prez. 1 sg. panichéz, 3 sg. și pl. panicheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink