panacót (-oáte), s. n. – Formă pentru cornuri și chifle. – Megl. pănăcot. Ngr. πιναϰότι ‹ it. pane cotto (Scriban), cf. alb. panikotë, bg. panakoda.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

panacot, panacoturi s. n. (intl.) înghesuială, aglomerație. 2. furt din buzunar. 3. tramvai.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a da cu panacotu’ expr. (intl.) a fura din buzunare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink