panacodór s.m. Brutar care lucrează cu panacodul ◊ „În fotografie – șeful echipei constănțene M.P. se consultă cu cocătorul V.G., asupra calității pâinii. Alături N.Z., «panocodor».” Sc. 9 VII 61 p. 1 (din panacod + -or)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink