PÁLIUM, paliumuri, s. n. (Zool.) Manta. – Din lat., fr. pallium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁLIUM s.n. v. paliu¹.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁLIUM s. v. manta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁLIU² s.n. Țesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această țesătură. [Pron. -liu, var. palio s.n. / < it. palio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁLIU¹ s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PALÍU adj. v. paralizat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

palíu², -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

palíu³, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

palíu adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink