PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PALAVRAGÍU ~i m. Persoană căreia îi place să pălăvrăgească; flecar. /<turc. palavraci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PALAVRAGÍU s., adj. v. flecar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

palavragíu s. m. (sil. -vra-), art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink