PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PALATINÁT ~uri n. ist. 1) Funcție de palatin. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul palatinului. 4) Provincie guvernată de un palatin. /<fr. palatinat
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
palatinát s. n., pl. palatináturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink