PALANCHÍN, palanchine, s. n. (Rar) Lectică. – Din fr. palanquin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PALANCHÍN ~e n. (în unele țări din Orient) Jilț sau pat cu baldahin, purtat de oameni (sau de elefanți, cămile) și folosit ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; lectică; litieră. /<fr. palanquin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PALANCHÍN s.n. 1. Litieră, lectică (în Orient). 2. Țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. palanquin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PALANCHÍN s. n. 1. lectică. 2. țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. (< fr. palanquin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

palanchín s. n., pl. palanchíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink