PAHIMENÍNGE, pahimeninge, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PAHIMENÍNGE s.m. Duramater. [< fr. pachyméninge, cf. gr. pachys – gros, meninx – membrană].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PAHIMENÍNGE s. m. dura mater. (< fr. pachyméninge)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PAHIMENÍNGE s. (ANAT.) duramater.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pahimenínge s. n., pl. pahimenínge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink