PĂTURÍT, -Ă, păturiți, -te, adj. (Pop.) Împăturit. – V. pături.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTURÍT adj. v. împăturit, îndoit, pliat, strâns.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTURÍ, păturesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A împături. – Din pătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTURÍ vb. v. împături, îndoi, plia, strânge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A pături ≠ a despături
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păturí, păturésc, vb. IV (pop.) 1. a împături; a aranja, a potrivi; a îndrepta, a netezi (obiectele de îmbrăcăminte). 2. (refl.) a se așeza în straturi, a se tasa, a se îndesa. 3. a călca în picioare (culcând la pământ). 4. a apăsa, a bate, a bătători.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

păturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturésc, imperf. 3 sg. pătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. pătureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împắtur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink