PĂSTRÚGĂ ~gi f. Pește marin de talie mare, cu botul plat și alungit ca un cioc de pasăre, pestriț pe spate și gălbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasă și icrele negre pe care le depune în râuri. [G.-D. păstrugii] /<sb. pastruga
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s. f. Pește de Dunăre și mare, înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrúngă, s. f.] – Sb. pastruga [din alte surse: Bg. pestruga; cf. Rus. sevr(i)uga]
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
golfsierra
| Semnalează o greșeală
| Permalink
păstrúgă (păstrúgi), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser stellatus). – Var. postru(n)gă. Sb. pastruga, slov. postruga (Cihac, II, 253; Tiktin), din sl. pĭstrŭ „pătat”, cf. păstrăv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
păstrúgă s. f., g.-d. art. păstrúgii; pl. păstrúgi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂSTRUGĂ, păstrugi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică și fluviile aferente, de 1-2 m lungime și o greutate între 20 și 60 kg, având pe corp scuturi mici dințate și altele mari, stelate, cu botul lung și lat ca de rață, fără franjuri, de la care se obțin icre cu bob mai mic, de culoare cenușie (Acipenser stellatus). – V. sturion
Sursa: DGE
(2003)
|
Adăugată de
gal
| Semnalează o greșeală
| Permalink