părínc s. m. – Mei. – Var. păring, părîng(ă). Lat. pānĭcum (Philippide, Principii, 17; Pușcariu 1269; Candrea-Dens., 1335; REW 6196), cf. it. panico, fr. panic.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink