PĂRETÁR, păretare, s. n. 1. Covor mic, bucată de pânză brodată, hârtie cu desene etc. care se pune pe perete, în casele țărănești, în scop decorativ. 2. Poliță fixată de un perete. 3. Fiecare dintre stâlpii care susțin streașina casei. – Perete + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRETÁR ~e n. reg. Țesătură specială, în formă de covor, care se atârnă de-a lungul peretelui (în dreptul laviței sau patului) în casele țărănești. /părete + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRETÁR s. (reg.) polog, velință. (Un ~ de lâna, atârnat pe perete.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păretár păretáre, s.n. (înv. și reg.) 1. scoarță mică, pânză brodată sau hârtie cu desene colorate pusă pe pereții caselor țărănești în scop decorativ. 2. scândură lungă fixată de-a lungul pereților caselor țărănești. 3. hartă murală gravată pe o placă de metal. 4. dungă de muruială de o palmă trasă în partea de jos a pereților. 5. scobitură în perete, firidă. 6. stâlp care sprijină streașina casei.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

păretár s. n., pl. păretáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink