părcăníre, părcăníri, s.f. (înv. și reg.) 1. întărire. 2. construire. 3. înrămare, încadrare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

părcăní, părcănésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.; despre un loc, un teritoriu, un obiectiv militar) a întări cu un parcan (fortificație). 2. a construi, a face. 3. (înv.) a înrăma, a încadra.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink