păncănít, păncănítă, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, zănatic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

păncăní, păncănésc, și pắncăn, vb. IV (reg.) 1. a face câte ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neînsemnate, mărunte. 2. a umbla fără rost, a bate drumurile de pomană.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink