PĂLMUÍT, -Ă, pălmuiți, -te, adj. Care a fost lovit cu palma1 (peste obraz). – V. pălmui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PĂLMUÍ ~iésc tranz. A lovi cu palma (mai ales peste obraz). /palmă + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE PĂLMUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu palma (unul cu altul). /palmă + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂLMUÍ vb. (reg.) a pălmălui, a pălmi, (Mold.) a lepși, (prin Mold. și Transilv.) a șlepcui, (fig.) a cârpi, (pop. fig.) a fățui. (De ce mă ~?)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pălmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiésc, imperf. 3 sg. pălmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pălmuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink