PĂLĂVRĂGÍT s. n. (Rar) Pălăvrăgeală. – V. pălăvrăgi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLĂVRĂGÍT s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pălăvrăgít s. n. (sil. -vră-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLĂVRĂGÍ, pălăvrăgesc, vb. IV. Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: palavragí vb. IV] – Din palavragiu (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PĂLĂVRĂGÍ ~ésc intranz. A spune palavre; a vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a bârfi. /Din palavragiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLĂVRĂGÍ vb. IV. v. palavragi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLĂVRĂGÍ vb. v. flecări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pălăvrăgí vb. (sil. -vră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgésc, imperf. 3 sg. pălăvrăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pălăvrăgeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

PĂLĂVRĂGÍT, -Ă, pălăvrăgiți, -te, adj. v. PĂLĂVRĂGI. – [DLRM]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink