PĂLĂLÁIE, pălălăi, s. f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. vâlvătaie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLĂLÁIE ~ăi f. Foc mare (cu văpăi); vâlvătaie. /cf. vâlvătaie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLĂLÁIE s. v. vâlvătaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pălăláie s. f., g.-d. art. pălălăii; pl. pălălăi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pălălắu adj., s.n. 1. (adj.) înalt și subțire. 2. (s.n.) prăjină groasă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink