PĂLĂLĂÍ, pălălăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre foc; la pers. 3) A arde cu flacără mare; a se întinde, a se răspândi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Pop.) A flutura, a fâlfâi. – Pală1 + suf. -ălăi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PĂLĂLĂÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre foc) A arde cu pălălăi. 2) pop. A se mișca neregulat în diferite direcții; a fâlfâi; a flutura. Îi ~iește părul în vânt. /pală + suf. ~ălăi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂLĂLĂÍ vb. v. agita, clătina, extinde, fâlfâi, flutura, întinde, lăți, propaga, răspândi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pălălăí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. pălălăiésc, 3 sg. pălălăiéște, imperf. 3 sg. pălalăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pălălăiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂLĂLÁIE, pălălăi, s. f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. vâlvătaie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂLĂLÁIE ~ăi f. Foc mare (cu văpăi); vâlvătaie. /cf. vâlvătaie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂLĂLÁIE s. v. vâlvătaie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pălălắu adj., s.n. 1. (adj.) înalt și subțire. 2. (s.n.) prăjină groasă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pălăláie s. f., g.-d. art. pălălăii; pl. pălălăi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink