PĂCĂTOȘÉNIE, păcătoșenii, s. f. Faptul de a fi păcătos (1); faptă de om păcătos; stare de decădere; ticăloșie; nemernicie, păcătoșie. ♦ Mizerie. – Păcătos + suf. -enie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂCĂTOȘÉNIE ~i f. fam. 1) Caracter păcătos. 2) Lucru sau ființă păcătoasă. /păcătos + suf. ~enie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂCĂTOȘÉNIE s. păcătoșie, (înv.) păcătuință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păcătoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. păcătoșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. păcătoșéniei; pl. păcătoșénii, art. păcătoșéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink