PĂCĂNITÚRĂ, păcănituri, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂCĂNITÚRĂ s. v. păcănit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păcănitúră s. f., g.-d. art. păcănitúrii; pl. păcănitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink