PĂȚÁNIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățénie s. f.] – Păți + suf. -anie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȚÁNIE ~i f. 1) Întâmplare neobișnuită (din viața unei persoane); pătăranie. 2) mai ales la pl. Întâmplare riscantă (descrisă într-o operă literară); peripeție; aventură. [G.-D. pățaniei] /a păți + suf. ~anie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȚÁNIE s. 1. (pop.) pătăranie, pățeală, (înv. și reg.) pataramă, pățire, (reg.) păț, pățău, pățitanie, pățitură, (Mold. și Bucov.) poroganie. (~ lui să-ți fie de învățătură,) 2. v. încurcătură. 3. v. peripeție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pățánie s. f. (sil. -ni-e), art. pățánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pățániei; pl. pățánii, art. pățániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink