pârlóg, pârloáge, s.n. (reg.) loc nearat unul sau doi ani, pe care cresc ierburi; pârloagă, moină, obleagă, toloacă, rât, morogan, moruncă, nadaz, țelină.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pîrlóg (-oáge), s. n. – Țarină, ogor negru. – Var. pîrloagă, Trans., prilog, Olt. priloagă. Megl. părloagă. Sl. prĕlogu „schimb” (Cihac, II, 246; Conev 41), cf. sb. prijelog, slov. prêlog, mag. parlag. – Der. împîrlogi, vb. (a lăsa ogor negru).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink