PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRLOÁGĂ ~ge f. Teren arabil lăsat special necultivat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; țelină. [G.-D. pârloagei] /<bulg. prelog, sb. parlog
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRLOÁGĂ s. 1. ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă. (Pământul arabil temporar nelucrat se numește ~.) 2. bălărie, ogor. (Locul plin de buruieni se numește ~.) 3. v. paragină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRLOÁGĂ s. v. curătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink