PÂLCUÍ, pâlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pâlcuri, a se strânge laolaltă. – Din pâlc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pâlcuí, pâlcuiésc, vb. IV refl. (înv. și reg.; despre oameni, ființe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se îngloti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

PÂLCUÍRE, pâlcuiri, s. f. v. PÂLCUI. – [DLRM, DAR]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink