PÂLCUÍ, pâlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pâlcuri, a se strânge laolaltă. – Din pâlc.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pâlcuí, pâlcuiésc, vb. IV refl. (înv. și reg.; despre oameni, ființe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se îngloti.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÂLCUÍRE, pâlcuiri, s. f. v. PÂLCUI. – [DLRM, DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink