OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OVALIZÁRE s.f. Faptul de a se ovaliza; ovalizație. ♦ Deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală. [< ovaliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OVALIZÁRE s. f. faptul de a se ovaliza; ovalizație. ◊ deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală. (< ovaliza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizării; pl. ovalizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OVALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzare, căpătând formă ovală. /<fr. ovaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OVALIZÁ vb. I. refl. A se face, a deveni oval. [P.i.3 -zează. / < fr. ovaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OVALIZÁ vb. refl. a deveni oval. (< fr. ovaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ovalizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ovalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink