OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A OVAȚIONÁ ~éz tranz. A primi cu ovații; a susține prin strigăte de aprobare; a aclama. [Sil. -ți-o-] /<fr. ovationner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OVAȚIONÁ vb. I. tr., intr. A manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau pentru ceva prin ovații; a aclama. [Pron. -ți-o-. / < fr. ovationner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OVAȚIONÁ vb. tr., intr. a manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau ceva prin ovații; a aclama. (< fr. ovationner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OVAȚIONÁ vb. v. aclama.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ovaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. ovaționéz, 3 sg. și pl. ovaționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink