OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OTRĂȚÉL s. (BOT.) 1. (Onosma arenarium) (reg.) baranță. 2. v. arățel. 3. v. roibă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OTRĂȚÉL s. v. arăriel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otrățél (otrățéi), s. m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

otrățél s. m. (sil. -tră-), pl. otrățéi, art. otrățéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otrățél-de-ápă s. m. (sil. -tră-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otrățélul-bălților s. m. (sil. -tră-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink