OTPÚST, otpusturi, s. n. (Înv. și pop.; în biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OTPÚST ~uri n. înv. bis. 1) Binecuvântarea preotului la încheierea slujbei religioase. 2) Sfârșitul slujbei religioase. ◊ A da cuiva ~ul a omorî, a ucide pe cineva. A-și da ~ul a muri. /<sl. otupustu, rus. otpusk
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OTPÚST s. (BIS.) (rar) apolis.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otpúst, otpústuri, s.n. (înv. și pop.) 1. sfârșitul liturghiei (slujbei religioase); (expr.) a-și da otpustul = a muri. 2. (la pl.) concediu.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

otpúst s. n., pl. otpústuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

otpúst, otpusturi s. n. (În Bis. ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei religioase; p. ext. sfârșitul slujbei religioase; apolis. [Var.: opúst, otpúsc s. n.] – Din sl. otŭpustŭ.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink