OTOSCOPÍE, otoscopii, s. f. (Med.) Examinare a canalului auditiv extern și a timpanului cu ajutorul otoscopului. – Din fr. otoscopie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OTOSCOPÍE ~i f. med. Metodă de examinare a canalului auditiv extern și a timpanului cu ajutorul otoscopului. [G.-D. otoscopiei] /<fr. otoscopie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OTOSCOPÍE s.f. Examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului. [Gen. -iei. / < fr. otoscopie, cf. gr. ous – ureche, skopein – a privi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OTOSCOPÍE s. f. examinare a conductului auditiv și a timpanului urechii cu otoscopul. (< fr. otoscopie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

otoscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. otoscopía, g.-d. art. otoscopíei; pl. otoscopíi, art. otoscopíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink