OTORÉE, otoree, s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din fr. otorrhée.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OTORÉE f. Simptom al otitei constând în scurgerea de puroi din ureche. [Art. otoreea; G.-D. otoreei] /<fr. otorrhée
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OTORÉE s.f. Scurgere de lichid cefalo-rahidian sau de puroi din ureche. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. otorrhée, cf. gr. ous – ureche, rhein – a curge].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OTORÉE s. f. scurgere de puroi sau de serozitate din ureche. (< fr. otorrhée)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OTORÉE s. (MED.) (reg.) scurgere.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
otorée s. f., art. otoréea, g.-d. art. otoréei; pl. otorée
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink