oteșí, pers. 3 sg. oteșéște, vb. IV (înv.) 1. a se alina, a conteni, a trece (o boală, un necaz). 2. a isprăvi. 3. a bate. 4. a răsări (iarba).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oteșí (-șésc, -ít), vb. – A calma, a liniști. – Var. înv. uteși. Sb. utješiti (Tiktin). Înv., numai în Mold
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink