OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

OTÁJ s. v. amanet, gaj, garanție, ostatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otáj s. n., pl. otáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink