O definiție pentru «otăvitură»   declinări

otăvitúră s.f. (reg.) iarbă crescută după cosit sau păscut. 2. grâu răsărit din semințe scuturate la seceriș.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink