OTĂVÍRE, otăviri, s. f. Faptul de a otăvi. – V. otăvi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

otăvíre s. f., g.-d. art. otăvírii; pl. otăvíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A OTĂVÍ pers.3 ~éște intranz. 1) (despre ierburi) A crește din nou după ce a fost cosit. 2) (despre terenuri) A înverzi din nou în același an; a se acoperi cu otavă. /Din otavă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otăví vb., ind. prez. 3 sg. otăvéște, imperf. 3 sg. otăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. otăveáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink