OSUÁRIU s. n. v. osuar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OSUÁRIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink