OSUÁR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar. – Var.: osuáriu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OSUÁR ~e n. Monument funerar comemorativ în care sunt depuse osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Sil. -su-ar] /<fr. ossuaire, lat. ossuarium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSUÁR s.n. v. osuariu.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSUÁR s. n. 1. monument funerar în care se păstrează osemintele celor decedați. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

osuár s. n. (sil. -su-ar), pl. osuáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink