OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTRACÍSM n. 1) (în Grecia antică) Judecată a poporului, prin care un cetățean, considerat ca fiind periculos pentru stat, era exilat pentru zece ani. 2) Decizie de excludere sau de îndepărtare de la putere a unei persoane sau a unei grupări politice. /<fr. ostracisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTRACÍSM s. n. 1. (în Grecia antică) îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică. 2. (fig.) proscriere; ostracizare. (< fr. ostracisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ostracísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink