OSTÍL, -Ă, ostili, -le, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva; dușmănos, vrăjmaș. – Din fr. hostile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă intenții agresive; caracterizat printr-o atitudine plină de ură; dușmănos; vrăjmaș. /<fr. hostile
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTÍL, -Ă adj. Care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos, dușman, vrăjmaș. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTÍL, -Ă adj. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos. ◊ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTÍL adj. 1. v. dușmănos. 2. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. dușmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenesc
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ostíl adj. m., pl. ostíli; f. sg. ostílă, pl. ostíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink