OSTIÁR s.m. (La romani) Portar. [Pron. -ti-ar. / < lat. ostiarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTIÁR s. m. (la romani) portar. (< lat. ostiarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ostiár, ostiari s. m. Grad bisericesc inferior la vechii creștini și păstrat la catolici, cu originea în timpul persecuțiilor, care arată credincioșilor locul în timpul adunărilor liturgice și închidea sau deschidea ușile bisericilor; (înv.) ușier. – Din gr. ostiaros.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink