OSTEOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTEOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor de oase. [Sil. -te-o-] /<fr. ostéologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTEOLOGÍE s.f. (Biol.) Disciplină care studiază oasele. [Gen. -iei. / < fr. ostéologie, cf. gr. osteon – os, logos – studiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTEOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază oasele; scheletologie (1). (< fr. ostéologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

osteologíe s. f. (sil. -te-o-), art. osteología, g.-d. art. osteologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink